ALL YOU NEED IS LOVE

Se pare ca DUMNEZEU are un divin simt al umorului si din aceasta cauza destinele noastre sunt cele mai sfasietoare comedii cu putinta.

Eu sunt asa cum m-ai lasat : prizonier intre speranta si vis, ratacit intr-o lume pe care incerc sa o inteleg sa o fac sa ma inteleaga, singur, cautandu-te, asteptandu-te, dorindu-te si murind incet.

Cine stie cand a inceput aventura mea?

Intai de toate am fost dorinta si vis, fiindca parintii mei, mama in special, m-au visat si m-au dorit cu ardoare. De ce nu m-ai cunoscut atunci?

Apoi a fost acea sublima noapte de dragoste, caci eu am fost rodul unei dulci nopti de dragoste si nu produsul unui banal act sexual.

Din pantecul mamei am iscat bucurie si fericire, asteptare incarcata de speranta si vis, nerabdare si in special DRAGOSTE, asa ca inceputul meu a fost marcat de multe, multe “chestii” dragute, inaltatoare, nobile, dar mai ales, inutile.

Pentru un om cu simt practic, un om care stie ce vrea, un om care poate sa reuseasca in viata, eu nici n-am existat pana cand domnul doctor nu a extras din pantecele mamei un … ceva care suge si pise.

Asa s-a intamplat intr-o dupa amiaza calduta, la inceputul verii, la mijlocul secolului, la capatul unui ciclu normal de gestatie, cum era absolut firesc. Nefiresc aveam sa fiu eu, pentru ca toata viata mea, cel putin pana acum, n-am fost in stare sa ma dezbar de toate acele “chestii” dragute, inaltatoare, nobile, dar, mai ales inutile, pe care orice om care a reusit in viata le-a depasit zambind.

Aceasta nerozie m-a dus la conflictul cu Marx, celebrul Karl Marx.

Dupa ce am citit “Capitalul”, o stupida revolta m-a facut sa exclam: “Unde este OMUL?”

Pentru ca filozofia lui Marx era postamentul statuii comunismului, iar in opera lui nu gaseam omul, am considerat excelenta constructie economica o filozofie pentru roboti. Oamenii spera, urasc, iubesc, mint, fura, fac sacrificii, viseaza, dispera, lupta sau fug si toate acestea trebuie avute in vedere atunci cand vorbim despre activitatea sociala.

Asa gandeama atunci, plin de toate acele “chestii”, dar mai ales plin de “dragoste”, fiindca eram tanar si indragostit.

Prima mea mare dragoste! Ce as putea sa scriu despre ea? Putin si direct pe cer. Sa va spun ca era frumoasa? Era, desigur, cea mai frumoasa.

Sa va spun ca era desteapta? Era, desigur, cea mai desteapta.

Sa va spun cat era EA de buna? Era, cu siguranta, cea mai buna fata din lume.

Eu o iubeam enorm, ea se iubea enorm si dragostea aceasta comuna ne-a tinut impreuna o vreme

-,,-

– Stii tu care sunt singurele clipe in care nu-mi lipsesti?

– ?!!?

– Acele putine clipe in care esti cu mine.

-,,-

Cea mai frumoasa muzica care am ascultat-o vreodata a fost ritmul batailor inimii mamei rasunand in pantecul ei. Cele mai frumoase vise in care am plutit au fost visele mamei atunci cand visa la primul ei copil. Cea mai placuta caldura care m-a-nvaluit in toata existenta mea a fost caldura sufletului mamei atunci cand sufletul mi-a patruns in trup. Cum i-as putea multumi? Cum ar putea multumi fructul florii din care vine? Mama, cum ai multumit tu mamei tale, sau cum mi-ar multumi mie copilul meu? Mama, de ce-mi simt alaturi strabunicii si stranepotii ca mireasma unei ametitoare inflorescente?

Eu cred ca noi nu suntem decat un pumn de margelute mici insirate pe un sentiment fara limite.

Advertisements